...unii pot, alţii nu?

Articolul îşi are baza la o situaţie identică, dar care are abordări total diferite. Două companii de transport public, cea din Cluj, respectiv cea din Iaşi au anunţat că au demarat procedurile pentru achiziţia de autobuze. Până în acest punct, totul este la fel, este vorba de autobuze în general. În condiţiile impuse în dosar, apar diferenţele majore între viziunile cu privire la transportul public.

Anul 2016 e oricum an electoral, iar cine ştie ce are de făcut, probabil se foloseşte din plin de planurile de viitor. Anul 2016 ar trebui să fie şi un început pentru o dezvoltare durabilă, care să includă cetăţenii, infrastructura, dar şi protecţia mediului înconjurător.

Ce aleg cele două oraşe?

Clujul anunţă un plan pentru următorii ani, până în 2020 urmând să achiziţioneze 30 de autobuze electrice, 10 chiar din acest an. Prin acest plan se urmăreşte ca anumite zone să scape de poluarea excesivă din prezent, fiind vizate 4 rute care să devină 100% ecologice. De unde provin banii pentru achiziţionarea celor 30 de autobuze? Planul indică ca sursă de finanţare fonduri date de statul elveţian, fonduri europene nerambursabile, fonduri de la Guvern şi abia apoi de la consiliul local.

Iaşul a demarat licitaţia pentru 8 autobuze diesel, care să polueze, varianta autobuzelor electrice nefiind luată în calcul. Bine măcar că autobuzele vor fi noi, varianta iniţială(autobuze second hand) fiind deconspirată de presa ieşeană şi abandonată mai apoi. Din păcate, sursa de finanţare este bugetul consiliul local.

Iată cum acelaşi lucru este văzut diferit în două locuri diferite şi e păcat că unii parcă nu vor...sau nu pot!

...să oprim risipa de alimente

Ceea ce se întâmplă în Franţa nu poate decât să ne bucure, poate aşa şi ai noştri parlamentari se vor trezi şi vor face ceva în acest sens. E vorba despre o lege dată în Franţa ce obligă supermarketurile să doneze alimentele ce vor expira sau nu mai pot fi comercializate. Ideea se vrea a fi preluată la nivelul uniunii europene, dar până atunci cred că ar fi bine să o adoptăm şi noi. De ce să stăm să aşteptăm să ni se impună anumite lucruri când putem noi să le reglementăm?

Într-un articol mai vechi atingeam acest punct sensibil, diferenţa dintre diverse popoare şi alimenţatia lor. În timp ce unii fac risipă şi aruncă alimentele cumpărate şi alterate între timp, alţii nu au ce mânca. De fapt, cred că acest lucru e valabil în orice ţară pentru că există diverse categorii sociale. E clar că printre cei de jos există persoane care se descurcă cât de cât, dar există şi destul de mulţi care nu au posibilităţile financiare pentru un trai decent. Aici trebuie să intervină statul şi să dea o lege în acest sens. Statul poate opri marii comercianţi din a face zilnic risipă de alimente, care din diverse motive nu s-au vândut(produse deteriorate, produse expirate) şi pe care le aruncă.

Sursa foto: www.retail-fmcg.ro

Soluţii sunt destule, foarte multe ONG-uri vor fi beneficiarii unei viitoare legi şi mai important, mii sau chiar zeci de mii de români vor avea asigurat meniul zilei în acest mod. Ştiu foarte bine că e imposibil ca un magazin să nu aibă pierderi, dar de ce să nu te foloseşti totuşi de ele? Asta e şansa marilor retaileri de a iniţia programe de CSR şi de a înţelege că trebuie să ajute comunităţile pentru a-şi desfăşura şi ei activitatea. Nu poţi sta nepăsător faţă de nevoile comunităţii şi să fii interesat doar de profitul companiei, care şi acesta se duce prin Polonia, Franţa sau Germania, nicidecum nu rămâne în România.

Şansa de a avea un nivel de trai mai ridicat stă tot în mâinile noastre, dar trebuie să ştim ce şi cum să facem. Soluţii se găsesc, doar că trebuie creat şi cadrul legislativ până atunci.